Cod: ROSCI0051.
Bioregiunea: alpină, continentală.
Ecoregiunea: Carpaţii Orientali, Podişul Transilvaniei.
Încadrarea teritorial-administrativă: județul Bistriţa-Năsăud (Bistriţa Bârgăului, Cetate, Dumitriţa, Josenii Bârgăului, Livezile, Prundu Bârgăului, Tiha Bârgăului), județul Mureş (Răstoliţa), județul Suceava (Poiana Stampei).
Suprafaţa: 44.284 hectare.
Altitudinea: 1.962 maximă, 381 minimă, 974 medie.
Căi de acces
Principala cale de acces în sit este DN7 (Bistrița-Vatra Dornei), din care se desprind DJ172G (Livezile-Cușma–Piatra Corbului), DJ173A (Prundu Bârgăului-Bistrița Bârgăului-Colibița) și DJ173D (Mureșenii Bârgăului-Colibița), prin Pasul Blajului. Accesul la rezervațiile naturale și monumentele naturii din sit se poate face urmând DJ173 (Bistrița-Șieu- asfaltat) sau DJ172G (Jelna-Cetate- Satu Nou-Cușma).
Habitatele de interes comunitar din sit
9110 – Păduri de fag de tip Luzulo Fagetum
9130 – Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum
91D0 – Turbării cu vegetaţie forestieră
91E0 – Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae)
91V0 – Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion)
91Y0 – Păduri dacice de stejar şi carpen
9410 – Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea)
4060 – Tufărişuri alpine şi boreale
Speciile de interes comunitar din sit
Amfibieni și reptile: Triton cu creastă (Triturus cristatus), Triton carpatic (Triturus montandoni), Buhai de baltă cu burta galbenă (Bombina variegata).
Mamifere: Lup (Canis lupus), Urs brun (Ursus arctos), Râs (Lynx lynx).
Nevertebrate: Euphydryas maturna, Lycaena dispar, Callimorpha quadripunctaria, Leptidea morsei, Cosaşul transilvan (Pholidoptera transsylvanica).
Pești: Zglăvoc (Cottus gobio), Moioagă (Barbus meridionalis), Petroc (Gobio uranoscopus).
Caracterizarea sitului
Situl Cușma acoperă un important areal al Munților Călimani, Munților Bârgău și Piemontului Călimani. Aglomeratele vulcanice formează chei și stâncării spectaculoase, de exemplu Bistrița Ardeleană, Stâncile Tătarului, Piatra Corbului, Piatra Cușmei. Au fost identificate 11 habitate cu valoare protectivă europeană, dintre care menționăm pădurile aluviale cu anin negru și frasin, turbăriile cu vegetație forestieră, tufărișurile alpine și boreale. Pe valea Cușma se găsește un exemplar teratologic de molid, „molidul candelabru“. Complexitatea genetică, climatul și geomorfologia zonei susțin o diversitate floristică și faunistică deosebită, situl adăpostind nouă specii de vertebrate de interes comunitar (trei specii de carnivore mari, trei specii de amfibieni și trei specii de pești), precum și cinci specii de nevertebrate de interes comunitar (insecte). Pășunile împădurite cu măr și păr sălbatic și elementele naturale din sit au permis dezvoltarea unei populații viabile a carnivorelor mari, în special a ursului, lupului, râsului. Pădurile, ce ocupă 72% din sit și stâncăriile precum Stâncile Tătarului, Piatra Corbului, Piatra lui Orban, Cheile Tătarului, Piatra Cușmei constituie adăposturi naturale pentru populația numeroasă de urs. Plantațiile de măr și păr pădureț atrag toamna și urșii din zonele limitrofe (Călimani, Bârgău, Gurghiu). O altă particularitate cu valoare protectivă și în același timp un element de patrimoniu cultural o reprezintă plantațiile de stejar, păr și măr făcute de către populația săsească în Evul Mediu prezente și astăzi. Situl Cușma se suprapune parțial cu Parcul Național Călimani, incluzând șase rezervații naturale (Piatra Cușmei, Valea Repedea, Tăul Zânelor, Locul fosilifer Râpa Mare, Cheile Bistriței Ardelene, Stâncile Tătarului) și trei Monumente ale naturii (Piatra Corbului, Râpa Verde, Comarnic).
Biotopul
Geologie / geomorfologie
Aria sitului este formată din trei unități geologice: zona rocilor vulcanice și piroclastice (arealul masivului Călimani, dominat de conuri vulcanice), zona vulcano-sedimentară formată din roci piroclastice, microconglomerate și tufuri (Piemontul Călimanilor) și depozitele sedimentare (argile, nisipuri, pietrișuri) de vârstă miocenă, dispuse fragmentar, care formează prelungirea Podișului Transilvaniei. Complexitatea geomorfologică este dată de prezența celor două straturi genetice, vulcanic superior și vulcanogen-sedimentar inferior. Aglomeratele vulcanice formează o masă compactă, întreruptă numai de intercalații și intruziuni de andezite. Andezitele se prezintă sub formă de curgeri de lave. Rocile sedimentare apar sub forma unor versanți abrupți stâncoși, care limitează eruptivul. Văile care străbat acest sector au albii adânci și pereti verticali de 350-450 m (Bistrița Ardeleană, Repedea, Șoimul de Jos, Șoimul de Sus, Neagra). Depozitele sedimentare conțin gresii calcaroase cu intercalații de marne.
Pedologie
În sit se găsesc patru tipuri primare de sol: luvisoluri, cambisoluri, podzoluri și andosoluri. Luvisolurile din pădurile de fag și cele de amestec permit dezvoltarea vegetației ierboase (mălaiul cucului, drobița, trestioara). Cambisolurile sunt prezente în pădurile de foioase și în etajul montan inferior, unde se dezvoltă gorunul și fagul, în amestec cu molidul. Plantele caracteristice sunt vinariță, colțișor, leurdă, năpraznică. Pe solurile brune acide vegetația ierboasă cuprinde măcrișul iepurelui, mălaiul cucului, degetăruț. Podzolurile din zona montană înaltă și de pe versanții cu pantă domoală sunt acoperite cu păduri de molid cu afin și merișor, mușchi și plante ierboase (horști, degetăruț, rotungioare). Andosolurile sunt formate din materiale vulcanice magmatice piroclastice, fiind prezente insular, spre exemplu pe valea Petriș. Sunt acoperite de păduri de fag și molid, de tufărișuri de ienupăr și afin.
Hidrologie
Cursul de apă cel mai important este Bistrița Ardeleană, care reprezintă limita dintre Călimani și Munții Bârgăului și se formează prin aportul râurilor Izvorul Lung și Colbu care, împreună cu afluenții, vin de sub vârfurile Bistriciorul (1990 m), Zurzugăul, Dalbidanul, Străciorul, Tomnatec și Buba (1670 m). Limita de nord a sitului este Bârgăul, care se varsă în Bistrița Ardeleană la Prundu Bârgăului. Alți afluenți ai Bistriței Ardelene sunt Cușma (formează o parte din limita de vest) și Tănase. Budacul izvorăște de sub Vârful Poiana Cireșilor (1573 m). Budăcelul provine din Dealul Vulturu și formează o parte din limita sudică a sitului. Dintre puținele lacuri și mlaștini ale sitului amintim Tăul Zânelor și Lacul de acumulare Colibița, situat pe Bistrița Ardeleană, având o suprafață de 270 ha și 13 km lungime.
Aspecte climatologice
Clima temperat continentală este influențată de masivitatea reliefului. Clima munților dominanți din sit (600-1700 m) prezintă o medie anuală a temperaturii aerului de 4-6 °C și un nivel mediu al precipitațiilor de 700-1200 mm/an. O caracteristică a zonei este briza de munte, noaptea și dimineața vântul bătând dinspre înalțimi spre vale iar seara invers. Pe suprafața apelor curgătoare se formeaza poduri de gheață.
Biocenoza
Vegetaţia
Vegetația sitului se încadrează în etajul montan și se caracterizează printr-o mare omogenitate, datorită naturii reliefului și uniformității climatului. În sit domină pădurile (72%), în special cele de amestec de fag și brad. Au fost identificate 34 de asociații vegetale și 11 habitate de interes comunitar. Două specii de floră sunt periclitate (bradul și scara Domnului), trei sunt vulnerabile (angelica, arnica și smirdarul) iar 23 de specii sunt endemice pentru Carpați. Specii rare sunt jneapănul, zada, tisa, roua cerului, bulbucii de munte, laleaua pestriță, vulturica. Un relict glaciar este endemic, fiind semnalat doar la Piatra Cușmii. Două specii de licheni și mușchi au valoare conservativă. „Molidul candelabru“ din Valea Cușma reprezintă un punct de atracție pentru turiști, având o înălțime de 20m. O notă aparte pe valea Cușma o reprezintă apariția plantațiilor de stejar, măr și păr (numite „rariste“ sau „breite“), care permit utilizarea terenurilor slab fertile drept pășuni, atrăgând fauna sălbatică și scăzând presiunea asupra culturilor agricole.
Fauna
Fauna de nevertebrate cuprinde crustacee și insecte. Dintre insecte, cei mai frecvenți sunt fluturii (427 de specii), de interes protectiv fiind fluturele tigru de Jersey, fluturele vărgat, fluturele roşu de mlaştină etc. În sit se găsesc trei specii de pești de interes comunitar, două în cursurile de apă cu substrat pietros (zglăvoc și petroc) și una pe cursurile cu fund nisipos și mâlos (mreană vânătă). Amfibienii sunt reprezentați de trei specii de interes comunitar: tritonul cu creastă, tritonul carpatic și izvorașul cu burta galbenă, la care se adaugă broasca râioasă brună, broasca roșie de munte, brotăcelul. Reptilele sunt reprezentate de gușter, șopârla de câmp, șopârla de munte. În etajul montan întâlnim șarpele lui Esculap și vipera, în zona stâncăriilor din Chei. Carnivorele mari din sit (urs, lup, râs) au populații stabile pe termen lung. Căpriorul și cerbul, jderul, nevăstuica și bursucul întregesc tabloul mamiferelor prezente. Liliecii sunt bine reprezentați prin liliacul mic cu potcoavă, liliacul comun și liliacul comun mic, care formează o colonie în podul Bisericii ortodoxe din Prundu Bârgăului. În zona Colibița întâlnim liliacul cu aripi lungi, liliacul de apă și liliacul bicolor. Dintre cele 85 de specii de păsări semnalate în sit, 18 sunt de interes comunitar. Speciile de păsări cele mai interesante sunt acvila țipătoare mică, acvila de munte, viesparul, ierunca, caprimulgul, ciocănitoarea cu trei degete, ciocănitoarea cu spate alb, silvia porumbacă.
Aspecte socio-economice și culturale
Pe raza sitului se află un număr de 11 localități. Principalele activități economice sunt agricultura și creşterea animalelor, exploatarea şi prelucrarea primară și secundară a lemnului, agroturismul și exploatarea carierelor de andezit. Biserica de lemn din satul Petriș, Biserica evanghelică (satul Dumitrița, sec. XVI) și ruinele castrului roman din Orheiu-Bistriței reprezintă repere ale monumentelor istorice din zona sitului. „Muzeul de sub Poartă“ din satul Livezile prezintă colecţii de ceramică populară, cusături şi picturi pe lemn. „Centrul de ceramică populară“ și „Centrul de cojocărit“ din Valea Bârgăului contribuie, alături de târgurile locale, la păstrarea tradițiilor și obiceiurilor populare (țesut, cusut, olărit, confecționarea de șerpare). Rezervația naturală „Orheiul Bistriței“ găzduiește în luna mai festivalul „Laleaua Pestriță“, iar Poiana Ștampei organizează în iulie spectacolul „Flori de pe Dorna“. Festivalul „Regele Brazilor“ și sărbatoarea „Alaiul Munților de pe Bârgău“ întregesc calendarul anual al manifestărilor folclorice dedicate naturii. Muzeul județean Bistrița-Năsăud adăpostește material geologic și paleontologic din sit.
Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara perimetrului acestuia
Tăierile ilegale şi braconajul au efecte negative asupra sitului. Defrișările afectează stabilitatea sitului, în special prin fragmentarea acestuia. Vânătoarea poate avea un impact negativ semnificativ, în lipsa unui management de specialitate adecvat.
Administrarea sitului
În sit sunt amplasate șapte panouri de informare. Între Cabana Dealu Negru și Piatra Corbului există o amenajare pentru observare/supraveghere. Sunt amenajate poteci, bariere, precum și patru locuri de campare cu vetre de foc și amenajări pentru colectarea deșeurilor (Colibița, Valea Șoimului, Piatra Fântânele, Dealu Negru). Exista 19 trasee turistice spre Munții Călimani-Bârgău, cu variante de trasee pe văile râurilor. Traseele de culme se intersectează cu multe alte trasee turistice spre rezervații. Este necesară realizarea de trasee tematice, panouri de informare/orientare, centru de vizitare și puncte de informare, precum și împrejmuirea punctelor fosilifere Râpa Mare și Râpa Verde.
Informații preluate din Catalogul habitatelor, speciilor și siturilor Natura 2000 în România (2013).
