Județul SUCEAVA

Învață!

Suceava în imagini

Vânători – Neamţ

Cod: ROSPA0107.

Bioregiunea: alpină, continentală.
Ecoregiunea: Carpații Orientali.
Încadrarea teritorial-administrativă: județul Neamţ (Agapia, Brusturi, Bălţăteşti, Crăcăoani, Gârcina, Hangu, Pipirig, Râuceşti, Târgu-Neamţ, Vânatori-Neamţ), județul Suceava (Boroaia, Râşca).

Suprafaţa: 30.841 hectare.
Altitudinea: 1.225 maximă, 371 minimă, 737 medie.

Căi de acces

Accesul se face din oraşul Târgu-Neamţ, pe DN15B (care străbate situl şi din care se desprind DJ155C ce duce în partea de nord a acestuia şi respectiv DJ157F spre zona de centru) şi pe DN15C (cu continuare pe DN15F şi DN15E). Tot din DN15C porneşte un drum comunal care duce din localitatea Crăcăoani spre diferite sate aflate în sudul sitului.

Speciile de interes comunitar din sit

Acvilă ţipătoare mică (Aquila pomarina), Acvilă de munte (Aquila chrysaetos), Viespar (Pernis apivorus), Cresteţ de câmp (Crex crex), Ieruncă (Bonasa bonasia), Buhă mare (Bubo bubo), Muscar gulerat (Ficedula albicollis), Muscar mic (Ficedula parva), Ciocănitoare neagră (Dryocopus martius), Ciuvică (Glaucidium passerinum), Huhurez mare (Strix uralensis), Ciocănitoare de grădini (Dendrocopos Syriacus), Ciocănitoare cu spatele alb (Dendrocopos leucotos), Ciocănitoare de stejar (Dendrocopos medius), Ghionoaie sură (Picus canus), Caprimulg (Caprimulgus europaeus), Şoim de iarnă (Falco columbarius), Barză albă (Ciconia ciconia), Barză neagră (Ciconia nigra), Erete de stuf (Circus aeruginosus), Erete vânăt (Circus cyaneus), Erete sur (Circus pygargus), Ciocârlie de pădure (Lullula arborea), Cocoş de munte (Tetrao urogallus), Pescăraş albastru (Alcedo atthis), Sfrâncioc roşiatic (Lanius collurio)

Importanța sitului pentru conservare

Situl aflat în partea estică a Carpaţilor Orientali, într-o zonă de dealuri şi munţi joşi acoperiţi de păduri întinse de foioase, conifere şi de amestec întrepătrunse de pajişti, prezintă o bogată diversitate a păsărilor caracteristice acestor habitate. Dintr-un total de 104 specii de păsări identificate pe teritoriul sitului, un număr de 26 sunt specii de interes conservativ european, una dintre acestea prezentând chiar interes conservativ la nivel global (cristelul de câmp). Populaţii importante sunt prezente din următoarele patru specii ameninţate la nivelul Uniunii Europene: acvilă ţipătoare mică, viespar, ciocănitoare neagră şi muscar mic. Pădurile din sit, pe lângă faptul că oferă loc de cuibărit pentru un număr mare de specii de răpitoare de zi şi de noapte, găzduiesc şi populaţii importante de muscar gulerat şi cinci specii de ciocănitori.

Caracterizarea sitului

Teritoriul sitului se află în Munţii Stânişoarei din Carpaţii Orientali şi în aria Subcarpaţilor Moldovei (porţiuni reduse din Depresiunea Ozana-Topoliţa şi Culmea Pleşului). Din punct de vedere altitudinal zona se încadrează între 365 m şi 1231 m (Vf. Buhalniţa), cu o altitudine medie de 800 m. Reţeaua hidrografică a sitului aparţine bazinelor Ozanei şi Cracăului, afluenţi pe dreapta ai Moldovei şi Bistriţei. Zonele umede din sit au o foarte mică întindere şi sunt reprezentate de cursurile râurilor, mici iazuri şi zonele mlăştinoase din valea Secului. Acestea reprezintă habitate optime pentru o specie de interes comunitar, pescărelul albastru, din care cuibăresc aici un număr de 5-10 perechi care sunt şi rezidente în sit. Cursurile de apă reprezintă teritoriile a 20-30 de perechi de mierle de apă, fiind văzute şi mai multe perechi de codobatură de munte şi fluierar de munte. Zonele mlăştinoase şi pajiştile umede sunt frecventate de berzele albe care cuibăresc în comunităţile din raza sitului. Pe 89% din suprafaţa sitului se întâlnesc habitate forestiere reprezentate de făgete pure, brădete pure, amestecuri de molid-brad-fag şi amestecuri de brad-fag. Pe expoziţiile însorite ale dealurilor predomină gorunetele, iar pe luncile şi terasele din zona depresionară este semnalată şi prezenţa stejăretelor. Un procent de 80% dintre aceste habitate forestiere sunt clasificate în categoria arboretelor natural fundamentale cu o structură apropiată de cea naturală şi nealterată. Aceste caracteristici se oglindesc într-o paletă mare de păsări care trăiesc cu precădere în pădurile nealterate, precum speciile de interes comunitar pentru conservare cocoş de munte (10-15 exemplare), buhă (1-3 perechi), ciuvică (8-15 perechi), huhurez mare (35-50 de perechi), ghionoaie sură (90-120 de perechi), ciocănitoare neagră (85-105 perechi), ciocănitoare de stejar (100-150 de perechi), ciocănitoare cu spate alb (70-100 de perechi) şi ciocănitoare de grădină (15-20 de perechi). Toate speciile enumerate au populaţii care sunt rezidente în pădurile din acest sit. În afară de acestea sunt prezente şi specii protejate migratoare precum caprimulgul (70-100 de perechi), viesparul (40-60 de perechi) şi o pereche de barză neagră. Cuibăreşte în aceste păduri şi o populaţie semnificativă de acvilă ţipătoare mică formată din 25 până la 30 de perechi, dar şi 1-2 perechi de acvilă de munte. Paleta de răpitoare de zi a sitului se întregeşte cu două specii protejate care se văd numai în pasaj (eretele de stuf şi eretele sur) şi cu două care vin să ierneze în habitatele sitului (eretele vânăt şi şoimul de iarnă). Dacă la toate acestea adăugăm speciile comune de răpitoare precum şorecarul comun, uliul păsărar, vânturelul roşu, şoimul rândunelelor şi uliul porumbar se ajunge la o listă de 12 specii prădătoare diurne. Dintre speciile răpitoare de noapte, în afara celor menţionate se pot întâlni frecvent şi ciuşul, ciuful de pădure, cucuveaua şi striga. Habitatele existente la marginea masivelor forestiere se remarcă printr-o concentrare ridicată de specii vegetale, având un subarboret şi un strat arbustiv bine reprezentate. Se creează astfel condiţiile optime de habitat pentru o serie de păsări cântătoare, dintre care următoarele sunt specii de interes conservativ: muscarul mic (1500-1800 de perechi), muscarul gulerat (6000-7500 de perechi) şi ciocârlia de pădure (până la 300 de perechi). Se mai pot vedea în aceste păduri şi specii comune precum porumbelul gulerat, capîntortura, ciocănitoarea pestriţă mare, brumăriţa de pădure, măcăleandrul, privighetoarea de zăvoi şi cea roşcată, codroşul de pădure, mierla, sturzul de vâsc şi cel cântător, cinteza de pădure, piţigoiul cu coadă lungă, piţigoiul mare, auşelul cu cap galben şi cel sprâncenat, silvia de zăvoi, cea mică şi cea cu capul negru, pitulicea mică şi cea sfârâitoare, mugurarul, botgrosul, alături de multe altele. În zonele situate la altitudini mai mari se pot întâlni şi mierla gulerată, piţigoiul de brădet şi forfecuţa, specii caracteristice pădurilor de conifere. În timpul iernilor apar frecvent exemplare de cinteză de iarnă şi uneori chiar stoluri mici de mătăsari. Pajiştile ocupă o suprafaţă de 8% din sit fiind folosite în general ca păşuni. În acestea cuibăreşte o populaţie mare de cristel de câmp formată din 25 până la 30 de perechi. În cazul păşunilor cu aspect împădurit, unde există arbuşti şi pâlcuri mici de arbori, se constată prezenţa sfrânciocului roşiatic, o specie de interes comunitar din care cuibăresc aici până la zece perechi. Specii comune în pajiştile din sit sunt ciocârlia, mărăcinarul negru şi cel mic, presura sură, pietrarul sur, codobatura albă, codobatura galbenă, fâsa de luncă şi ciocârlanul. Foarte frecvent sunt văzute aici hrănindu-se în zbor exemplare de rândunică, lăstun de casă, lăstun de mal şi albinărel.

Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara perimetrului acestuia

Managementul forestier general practicat în sit poate avea efecte negative asupra păsărilor care cuibăresc în păduri dacă au loc lucrări în perioada de reproducere sau dacă se practică eliminarea tuturor arborilor bătrâni sau în curs de uscare. Cositul şi păşunatul pot afecta populaţiile de cristel de câmp dacă au loc în perioada şi în teritoriile de cuibărit ale acestei specii. Vânătoarea şi braconajul determină reducerea efectivelor (în special la cocoşul de munte) şi provoacă deranj la nivelul întregii comunităţi de păsări din pădure. Turismul, care are amploare în acest sit în anumite perioade din an, manifestă efecte negative dacă se practică frecvent părăsirea traseelor marcate sau camparea în locuri neautorizate.

Administrarea sitului

Situl dispune de un centru de vizitare şi informare, o staţiune destinată cercetării ştiinţifice şi mai multe puncte de informare în comunităţile aflate pe raza sitului, unde există şi amenajări destinate colectării deşeurilor. Sunt construite două observatoare şi se pot folosi mai multe poteci/drumuri pentru vizitare. De asemenea, există puncte de intrare, panouri de avertizare / atenţionare, panouri de informare şi panouri hărţi pentru orientare, bariere pe drumurile forestiere, trasee turistice şi trasee tematice, însă din cauza fluxului mare de turişti acestea nu sunt suficiente, fiind necesară suplimentarea lor.


Informații preluate din Catalogul habitatelor, speciilor și siturilor Natura 2000 în România (2013).

Ultima actualizare:

Promo

Lasă un comentariu

Foloseşte cu încredere: <a href="" title=""></a> <strong></strong> <em></em> <blockquote></blockquote>

Încercăm să avem o politică liberală vizavi de comentarii.
Te rugăm să menții o atmosferă pozitivă și constructivă în mesajele tale sau riști să ai accesul blocat.