Încadrare teritorial-administrativ: Câmpulung Moldovenesc.
Custode: Direcția Silvică Suceava.
Localizare
În Masivul Rarău, muntele Hăghimaş.
Acces
De la Cabana Rarău se urmează spre nord circa un kilometru până la Cabana Pastorală, se continuă încă un kilometru pe o potecă până la gura peșterii care este un aven. Ea are o deschidere mică, de trei metri diametru, marcată cu borne de beton cu semnul camparea interzisă. Vizitarea este de asemenea interzisă din cauza pericolului sidlocării blocurilor și accidentării vizitatorilor, cât și pentru a nu perturba coloniile de lilieci.
Caracterizarea generală
Cea mai mare peșteră de tracțiune gavitațională din țară ce adăpostește colonii de lilieci de interes comunitar. Ea are 340 de metri dezvoltare și 86 de metri denivelare.
Istoric
Peștera a fost explorată pentru prima dată în 1954 de o echipă de la CCA condusă de Emilian Cristea, Marcian Bleahu, cercetând-o ulterior științific. În 1975 o echipă de la Cercul de Speologie Emil Racoviță București a realizat harta peșterii iar în anul 1991 echipe de speologi de la Clubul de Speologie Bucovina și de la GEIS Iași au recartat peștera. Începând din 1954, Niculae Valenciuc a început studiile asupra voloniilor de lilieci a căror monitorizare a fost continuată de Fundația de Speologie Club Speo Bucovina începând din 1990.
Elemente geologice și morfologice
Peștera este situată într-un masiv de calcare cretacice, de 400 metri lungime și 150 metri lățime.
Aceasta este un vechi recif de acum o sută de milioane de ani care a fost prins între sedimentele depuse în jur. Prin ridicarea lanțului de munți, eroziunea a îndreptat formațiunile mai moi, argile, marne… și a lăsat masa de calcare în relief, dominând văile din jur cu pereți abrupți. Suspus tracțiunii gravitaționale laterale, întregul bloc a alunecat pe substratul mai puțin rigid, crăpânde-se și rupându-se în blocuri. Între aceste blocuri au rămas spații care formează peștera.
Ea este un labirint de astfel de spații care se aliniază printre blocuri uneori peste un metru cub, lăsând locuri de trecere mai mari sau mai mici, în coborâș continuu, până aprape de baza masivului de calcar. Peștera astfel formată nu are nimic comun cu peșterile obișnuite, create de curgerea apei. Ea nu are nici o podoabă (stalactite, stalagmite sau alte feluri de depuneri calcitice). Acest tip de peșteră a fost denumit după M. Bleahu, peștera de tracțiune gravitațională.
Elemente biologice
Peștera adăpostește în perioada de iarnă cea mai mare colonie de lilieci din partea de est a României. În total, peștera adăpostește în diverse perioade ale anului 12 specii de lilieci. Dintre care: liliacul comun mare (Myotis myotis), liliacul comun mic (Myotis blyhii), liliacul cu urechi mari (Myotis mystacinus), liliacul brun urecheat (Plecotus auritus), liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros)… specii ce se regăsesc în anexele II – IV ale Directivei Europene privind protecția naturii.
Sursa: Arii naturale protejate din Bucovina / prof. dr. Marcian BLEAHU, Adrian DONE și Tatiana DONE / Gura Humorului, Terra Design, 2006.
