Cod: ROSPA0083.
Bioregiunea: alpină, continentală.
Ecoregiunea: Carpații Orientali.
Încadrarea teritorial-administrativă: județul Suceava (Crucea, Câmpulung Moldovenesc, Dorna-Arini, Stulpicani).
Suprafaţa: 2.157 hectare.
Altitudinea: 1.649 maximă, 818 minimă, 1.257 medie.
Căi de acces
Accesul spre sit se poate face pe DJ175A şi DJ175B din localităţile Câmpulung Moldovenesc sau Chiril, ambele drumuri legând între ele cele două localităţi. De asemenea, se mai pot accesa diferite drumuri forestiere şi poteci turistice care duc în diferite zone ale sitului.
Speciile de interes comunitar din sit
Viespar (Pernis apivorus), Acvilă de munte (Aquila chrysaetos), Ciuvică (Glaucidium passerinum), Minuniţă (Aegolius funereus), Huhurez mare (Strix uralensis), Ciocănitoare cu spatele alb (Dendrocopos leucotos), Muscar gulerat (Ficedula albicollis), Muscar mic (Ficedula parva), Cocoş de munte (Tetrao urogallus), Ciocănitoare de munte (Picoides tridactylus), Ghionoaie sură (Picus canus), Ciocănitoare neagră (Dryocopus martius), Caprimulg (Caprimulgus europaeus), Ieruncă (Bonasa bonasia), Buhă mare (Bubo bubo)
Importanța sitului pentru conservare
Situl aflat în nordul Carpaţilor Orientali cuprinde în principal păduri bătrâne de molid, brad şi fag (incluzând şi câteva păduri seculare) care împreună cu pajiştile naturale de la limita acestora conservă populaţii importante din 15 specii de interes comunitar, toate fiind specii cuibăritoare, dintre care aproape două treimi sunt rezidente în aceste habitate. Trei dintre specii sunt ameninţate la nivelul Uniunii Europene şi realizează efective semnificative numeric în acest sit: minuniţa, ciuvica şi ciocănitoarea de munte. În pădurile mature din zonă există mai multe vetre de rotit ale unei populaţii bine reprezentate numeric de cocoş de munte, iar zonele stâncoase ale sitului sunt importante pentru că adăpostesc specii rare precum acvila de munte şi buha.
Caracterizarea sitului
Sitului este amplasat în masivul muntos Rarău-Giumalău care face parte din Munţii Bucovinei, situaţi în nordul Carpaţilor Orientali, în bazinele hidrografice superioare ale Moldovei şi Bistriţei. Pădurile se cantonează în părţile mijlocii şi superioare ale versanţilor, în timp ce zonele inferioare sunt ocupate de pajişti. În porţiunea unde versanţii au înclinări puternice, prezenţa calcarelor a dus la formarea unor văi sub formă de canion şi stâncării, favorabile cuibăritului acvilei de stâncă şi chiar al câtorva dintre cele 2-5 perechi de buhă prezente în sit. În compoziţia pădurilor care acoperă 84% din suprafaţa sitului intră următoarele specii: molid, brad, fag, paltin de munte, pin silvestru, tisă, ulm de munte, scoruş de munte, mesteacăn, plop tremurător şi salcie de munte. Dintre acestea cele mai remarcabile prin dimensiunile atinse sunt bradul şi molidul. Exemplarele multiseculare de brad ajung până la diametrul de 140 cm şi până la înălţimi de 56 m, fiind impresionante prin vigoarea creşterii pe care le o la vârste de peste 200-300 de ani. Exemplarele bătrâne de molid nu ajung la dimensiunile bradului, diametrele cele mai mari nedepăşind 110 cm, din cauza longevităţii mai reduse şi a predispoziţiei mai ridicate la doborâturi de vânt. Aceste păduri seculare adăpostesc mai multe locuri de rotit ale cocoşului de munte, o specie de interes comunitar pentru conservare cu efective care ajung până la 30 de indivizi. Un număr de 35-40 de perechi de ieruncă cuibăresc tot în astfel de habitate, alături de care mai sunt prezente alte trei specii protejate în spaţiul european, minuniţa (12-17 perechi), ciuvica (25-30 de perechi) şi huhurezul mare (până la opt perechi). Această din urmă specie de prădător nocturn poate să coboare până în pădurile de amestec sau de foioase unde găseşte scorburi de dimensiuni mari pentru amplasarea cuibului. În pădurile de foioase sunt prezente cu densităţi mari speciile protejate de muscari (muscarul mic, până la 300 de perechi şi muscarul gulerat, până la 900 de perechi), dar şi 30-50 de perechi de caprimulg. Ciocănitoarea de munte este prezentă cu până la 45 de perechi în pădurile de conifere, iar celelalte trei specii (ciocănitoarea neagră, ghionoaia sură şi cea cu spate alb) preferă să cuibărească în pădurile de amestec şi mai ales în cele de foioase din sit. Toate cele patru specii sunt protejate în spaţiul european şi au ca habitat preferat pădurile naturale în care există suficienţi arbori uscaţi sau în curs de uscare de unde îşi extrag hrana formată din larve sau adulţi de insecte xilofage. Regimul lor alimentar e completat şi cu furnici (mai ales la ghionoaia sură), iar în perioada de iarnă sunt văzute consumând şi diverse seminţe. Deşi sunt specii rezidente, ciocănitorile pot efectua deplasări altitudinale în funcţie de anotimp, retrăgându-se la poalele versanţilor odată cu instalarea iernii în pădurile de la altitudine mai mare. O pasăre răpitoare care migrează odată cu împuţinarea hranei la sfârşitul verii este viesparul, din care se pot întâlni până la 20 de perechi cuibăritoare în pădurile de foioase cu multe luminişuri sau în cele înconjurate de pajişti. Dintre răpitoare mai sunt prezente şi şorecarul comun, vânturelul roşu, uliul porumbar şi ciuful de pădure. Alte specii care cuibăresc constant în pădurile din sit sunt sitarul de pădure, porumbelul gulerat, capîntortura, pupăza, porumbelul de scorbură, cucul şi o multitudine de păsări cântătoare aparţinând celor mai diverse specii dintre care amintim mugurarul, botgrosul, măcăleandrul, sturzul cântător, mierla neagră, cocoşarul, sturzul de vâsc, silvia mică, cea cu cap negru şi cea de zăvoi, graurele, cinteza de pădure, ochiul boului, pitulicea mică, privighetoarea roşcată, codroşul de pădure şi pitulicea sfârâitoare. În poienile din interiorul pădurilor sau în pajişti sunt prezente presura sură, mărăcinarul negru, ciocârlia de câmp şi prepeliţa. În zonele cu stâncării cuibăresc mai multe familii de corbi şi câteva perechi de brumăriţa de stâncă.
Activităţi care se desfăşoară în sit și în afara perimetrului acestuia
Lucrările silvice care includ extragerea tuturor arborilor uscaţi din pădure manifestă un impact negativ major pe termen lung afectând importante populaţii ale unor specii protejate care depind de prezenţa arborilor în vârstă (ciocănitori, răpitoare de zi sau de noapte). Braconajul determină perturbarea liniştii în locurile de cuibărit dar şi scăderea semnificativă a efectivelor de cocoş de munte şi ieruncă. Au fost semnalate cazuri de distrugere intenţionată a cuiburilor unor păsări răpitoare. Turismul practicat prin părăsirea traseelor amenajate poate avea impact negativ dacă sunt accesate zone importante pentru cuibărit.
Administrarea sitului
La DS Suceava şi la APM Suceava sunt amenajate puncte de vizitare şi informare. Există mai multe puncte de intrare în sit şi bariere pe unele drumuri forestiere pentru limitarea accesului motorizat. Sunt montate mai multe panouri care conţin informaţii, hărţi pentru orientare şi avertizări/atenţionări asupra unor restricţii impuse vizitatorilor. Aceştia au la dispoziţie mai multe trasee turistice marcate corespunzător, câteva poteci / drumuri pentru vizitare şi locuri de campare. În localităţile limitrofe sitului există amenajate spaţii pentru depozitarea deşeurilor. Sunt necesare mai multe puncte de informare în aceste comunităţi locale, iar în sit ar fi instructive şi educative câteva trasee tematice.
Imagini
Informații preluate din Catalogul habitatelor, speciilor și siturilor Natura 2000 în România (2013).
